Cu privire la tema „Contextul actual al Legii 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret”, propusă de MTS:
Pentru abordarea contextului actual, ne propunem să formulăm punctul nostru de vedere urmărind elementele constitutive ale unei persoane juridice:
1. PATRIMONIU PROPRIU:
- A) În anul 1990, prin Decretul-Lege 150, PATRIMONIUL FOSTULUI UTC (drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani și APARȚINEAU acesteia) a trecut direct în PROPRIETATEA fundațiilor. Această lege a stipulat clar că Statul nu a avut decât rol de conservare a patrimoniului care a aparținut UTC (a nu se identifica cu cel al PCR). Trebuie menționat faptul că organizațiile UTC erau unele de drept privat (organizație obștească, în baza Decretului nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice) și că imobile (potrivit și actelor din inventarele oficiale existente în arhive) erau de mai multe categorii: imobile aflat în proprietatea UTC, imobile închiriate și imobile primite cu titlu gratuit (informație esențială pentru clarificarea anumitor îndoieli cu privire la regimul juridic al fiecăruia în parte). Mai mult, pentru unele dintre aceste imobile există evidențe contabile ale sursei fondurilor atrase pentru construirea lor (și această informație fiind esențială pentru a delimita clar dacă, unde și în ce proporție a contribuit Statul la dezvoltarea acestor imobile).
Faptul că unele autorități ale Statului au înțeles să încalce prevederile legale și au intabulat abuziv unele dintre imobilele care erau PROPRIETATEA UTC și au refuzat să le predea fundațiilor (sau au hărțuit fundațiile prin acțiuni de revendicare în instanță, face subiectul unei discuții tehnice, aplecate pe fiecare caz în parte).
Prin Decretul-Lege 150, ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI reprezenta scopul fundațiilor județene. Așadar, acestea CONDUCEAU sau GOSPODĂREAU bunurile în vederea CONSERVĂRII, ÎNTREȚINERII și VALORIFICĂRII acestora, în folosul tuturor tinerilor și al organizațiilor de tineret, cu excepția organizațiilor ce aparțin partidelor și formațiunilor politice.
- B) În anul 2002, prin Legea 146, ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI devine doar un mecanism de îndeplinire a scopului fundației. Dar, Legea prevedea că patrimoniul fundației este constituit din TOTATLITATEA IMOBILELOR, fonduri bănești și alte active care au aparținut fostei UTC din județ/București (precum și cele dobândite de fundație în timpul funcționării). Această prevedere ar fi presupus dreptul fundațiilor de a revendica și acea parte a patrimoniului care (prin nerespectarea Decretului-Lege nr.150/1990) nu a fost predată de către autoritățile Statului fundațiilor. Articolele următoare întăresc această concluzie.[1]
Câteva prevederi importante apar pentru prima dată după 12 ani: Fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București NU POT ÎNSTRĂINA patrimoniul imobiliar – construcții și terenuri – care a aparținut fostei organizații județene a Uniunii Tineretului Comunist. Această prevedere NU VIZEAZĂ și patrimoniul imobiliar dobândit de fundațiile județene pentru tineret sau a municipiului București și care nu face obiectul prezentei legi. Totodată, se prevede că fundațiile pentru tineret nu se pot transforma în societăți comerciale. Fundațiile județene pentru tineret sau a municipiului București pot înființa societăți comerciale, fără implicarea patrimoniului inițial. Dividendele obținute din activitățile acestor societăți comerciale se folosesc obligatoriu pentru realizarea scopului fundației. De asemenea, ele pot desfășura orice activități economice dacă acestea au caracter accesoriu și sunt în legătură cu scopul fundației, iar Fondurile rezultate din desfășurarea unor activități economice, civile sau comerciale vor fi folosite exclusiv pentru realizarea scopurilor fundației județene pentru tineret respective sau a municipiului București.
Tot legea 146 prevedea că după dizolvarea unei fundații județene pentru tineret sau a municipiului București bunurile acesteia intră în conservare la Ministerul Tineretului și Sportului până la înființarea unei alte fundații județene pentru tineret sau a municipiului București, în condițiile prezentei legi.
- C) La finalul anului 2002, prin OUG 166, se prevede că patrimoniul fundației este constituit din IMOBILELE, fonduri bănești și alte active care au aparținut fostei UTC din județ/București (precum și cele dobândite de fundație în timpul funcționării). Această prevedere prezervă deținerea de către autoritățile Statului a părți a patrimoniului care (prin nerespectarea Decretului-Lege nr.150/1990) nu a fost predată de către acestea fundațiilor. Articolele următoare întăresc această concluzie[2].
OUG 166 modifică și soarta bunurilor unei fundații pentru tineret după dizolvare. Astfel, acestea NU MAI RĂMÂN în conservare pentru a fi predate succesoarei, CI TREC ÎN DOMENIUL PUBLIC JUDEȚEAN ȘI ÎN ADMINISTRAREA CONSILIULUI JUDEȚEAN pe a cărui rază teritorială se află fundația pentru tineret respectivă.
2. SCOP LICIT ȘI MORAL, ÎN ACORD CU INTERESUL GENERAL:
- A) În anul 1990, prin Decretul-Lege 150, scopul fundațiilor a fost ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI PROPRIU (bunurile, inclusiv fondurile bănești, ce au aparținut fostelor organizații ale tineretului comunist din județe și a municipiului București, precum și din donații, legate și alte surse provenite în condițiile legii) în folosul tuturor tinerilor și al organizațiilor de tineret, cu excepția organizațiilor ce aparțin partidelor și formațiunilor politice.
- B) În anul 2002, PRIN LEGEA 146 (și menținut prin OUG 166), scopul fundațiilor este schimbat, prin Legea nr.146: fundațiile au ca scop ELABORAREA, ORGANIZAREA ȘI FINANȚAREA de programe specificeși INSTRUIREA, EDUCAREA ȘI FORMAREA tineretului în spiritul tradițiilor umaniste, al valorilor democrației și aspirațiilor societății românești. Astfel, ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI devine doar un mecanism de îndeplinire a scopului.
3. ORGANIZARE DE SINE STĂTĂTOARE:
- A) În anul 1990 prin Decretul-Lege 150, au fost înființate fundațiile județene PENTRU tineret și a municipiului București. Organizarea acestora a fost prezentată succint (CONSILIU format din REPREZENTANȚI AI TUTUROR organizațiilor de tineret legal constituite la nivel de județe și al municipiului București, cu excepția celor care aparțin partidelor și formațiunilor politice). În spiritul sublinierii independenței acestora de autoritățile statului, prin această lege, s-a conferit consiliului libertatea de a organiza fundația prin regulament propriu.
- B) În anul 2002 prin Legea nr.146, apare ADUNAREA GENERALĂ (ca for suprem de conducere a fundației) care este formată din REPREZENTANȚI DELEGAȚI AI FIECĂREI structuri de tineret de tip asociativ, cu personalitate juridică, care are sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă, își exprimă adeziunea la scopurile fundației și îndeplinește criteriile de admitere prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi. Așadar, Legea nu dorește ca fundația să fie condusă de reprezentanți ai TUTUROR organizațiilor, ceea ce presupunea posibilitatea ca un număr limitat să reprezinte TOATE organizațiile din județ/București. În acest moment Legea, pe de o parte, respectă dreptul de asociere al organizațiilor din județ/București de alege să facă sau nu parte din fundație, iar, pe de altă parte, celor care aleg să se afilieze, le conferă dreptul FIECĂREI organizații de a avea un REPREZENTANT DELEGAT.
Totodată, li se conferă autorităților Statului POSIBILITATEA de a participa, FĂRĂ DREPT DE VOT, doar la ADUNAREA GENERALĂ: DJST, CJ/CGMB.
CONSILIUL DE CONDUCERE (ca și comisia de cenzori) este unul dintre organele de conducere a fundației, dar, rolul său este de a pune în aplicare hotărârile adunării generale.
- C) La finalul anului 2002 prin OUG 166, ADUNAREA GENERALĂ DISPARE, iar în locul acesteia urcă CONSILIUL DE CONDUCERE. Mai mult, prerogativele structuri de tineret de tip asociativ sunt restrânse, iar cele ale autorităților Statului sunt extinse, având în vedere structura acestui organ: 3 membri numiți de consiliul județean, respectiv Consiliul General al Municipiului București și DOAR 2 membri aleși din rândul structurilor asociative de tineret reprezentative la nivelul unității administrativ-teritoriale respective, care își exprimă adeziunea la scopul fundației.
Mai mult, această reorganizare trebuia realizată pe baza unui regulament de punere în aplicare a dispozițiilor OUG 166, iar, în caz de neconformare (neîntrunirea noului consiliu) într-un timp indicat de la intrarea în vigoare a acelui regulament, PATRIMONIUL FOSTEI UTC (deci nu întreg patrimoniul fundației) TRECEA ÎN DOMENIUL PUBLIC AL JUDEȚULUI ȘI ÎN ADMINISTRAREA CONSILIULUI JUDEȚEAN.
Timp de 3 ani și jumătate, acel regulament nu a fost elaborat.
- D) În anul 2006, prin Legea 350, REAPARE ADUNAREA GENERALĂ constituită din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale de tineret care își au sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă și care își exprimă adeziunea la scopul acestora.
Trebuie subliniat faptul că OUG 166 a rămas, în tot acest răstimp, doar voința Guvernului, iar Parlamentul, nici până azi nu a acordat un vot final de confirmare (sau infirmare) a acesteia. Dar, prin Legea Tinerilor (350/2006), Parlamentul a restabilit viziunea și voința sa, ca legiuitor, cu privire la organizarea fundațiilor pentru tineret, redând forul organizațiilor neguvernamentale de tineret – ADUNAREA GENERALĂ. Astfel, TOATE prevederile OUG 166 cu privire la organizarea fundațiilor, mai ales în lipsa regulamentului, DEVIN CADUCE.
Totodată, legea inversează rolurile: Dacă OUG 166 prevedea ca autoritățile Statului să decidă asupra activității fundațiilor, Legea TINERILOR, nu doar că elimină această imixtiune, ci chiar impune consiliilor locale și județene OBLIGAȚIA de a organiza proceduri de consultare a fundațiilor pentru tineret și a ONG-urilor de și pentru tineret cu privire la problemele ce vizează tineretul. Iar în art.28 alin 2, prevede că fondul destinat activităților de tineret se utilizează pentru finanțarea activității de tineret a structurilor neguvernamentale de utilitate publică de și pentru tineret, precum și a unor activități de tineret de interes local, stabilite prin CONSULTAREA fundațiilor pentru tineret și a ONG-urilor de și pentru tineret.
Mai mult de atât, Legea 350 prevede că „Modul de organizare și funcționare, precum și alte prevederi privind fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București se stabilesc prin LEGE”. Așadar, actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea fundațiilor, nu poate avea forță juridică inferioară LEGII (ex.: hotărâre de guvern).
Specialiștii pot stabili dacă Legiuitorul a avut în vedere Art.15 alin (2) din Constituția României, potrivit căruia „Legea dispune NUMAI PENTRU VIITOR, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” și a avut în vedere o nouă LEGE (mai ales că doar la câteva luni distanță, în data de 03.05.2007, a fost transmisă, spre dezbatere și adoptare, în procedură de urgență, propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.146 din 1 aprilie 2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București – 868/2007). În timp ce PLX 868/2007 era încă în proces legislativ, iar MTS trimisese (cel puțin în anul 2016) către Guvern solicitarea de prioritizare și accelerare a procesului privind Legea fundațiilor, în anul 2018, MTS înaintează un proiect al Legii Tineretului care nu mai conținea prevederile privitoare la fundațiile pentru tineret. Dar, în urma sesizării CES, cu argumente bine fundamentate[3], Senatul adoptă o formă a legii care conținea și aceste prevederi[4], întărind astfel importanța prezervării acestei reglementări.
Aceste considerente întăresc faptul că Guvernul este derobat de obligația ce i-a revenit în perioada dec.2002 – sept.2006, de a emite acte normative de aplicare a Legii vechi, mai ales din imposibilitatea de a tria care prevederi să facă obiectul Regulamentul și care nu. Cert este că, în lumina acestor evoluții legislative, Guvernul nu mai poate emite un act normativ care să reglementeze o orânduire deja schimbată.
Totodată, trebuie subliniat și faptul că prin Legea 146/2002 (din aprilie 2002) au intrat în vigoare prevederi legate de Fundația Națională pentru Tineret, doar că pentru câteva luni (toate fiind abrogate prin OUG 166), și pentru însăși înființarea noastră a fost nevoie de restabilirea voinței Parlamentului prin Legea Tinerilor din 2006. Drept urmare, impactul Legii 350 asupra prevederilor referitoare la fundații nu poate fi ignorat.
CONCLUZIE:
Având în vedere toate cele de mai sus, FNT îți exprimă deschiderea față de MTS pentru a contribui în cadrul unui grup de lucru special constituit pentru reașezarea, odată pentru totdeauna, a cadrului juridic privitor la fundații, dar cu respectarea prevederilor legale și a succesiunii temporale a acestora.
Totodată, considerăm că este imperios necesar ca noile prevederi să se reflecte realitate și să țină cont de toate aspectele: descurajăm un eventual demers care vizează doar imobilele (așa cum s-a încercat prin OUG 166) și întărim intenția de colaborare pentru a analiza, în prealabil și activitatea îndelungă a fundațiilor în folosul tinerilor.
De asemenea, considerăm că, pentru a propune prevederi care să fie concordante resurselor existente, trebuie evaluat impactul. Drept urmare, este necesară o analiză nu doar a activității fundațiilor, ci și a autorităților publice de resort, pentru a reliefa capacitatea de a îndeplini cel mai bine scopurile asumate (adică, trebuie analizată nu doar capacitatea autorităților de a gestiona patrimoniul, dar și de a desfășura activitățile, bazându-ne, evident, pe activitatea acestora de până acum). Considerăm că măsurile, cu adevărat responsabile, trebuie raportate la resursele disponibile, iar ministerul are obligația de a analiza toate aspectele și de a propune măsuri bine fundamentate.
Drept urmare, considerăm că înființarea unui grup de lucru este necesară, precum și stabilirea clară a obiectivelor, sarcinilor și a unui calendar.
[1] Art.20 (1) Bunurile care au aparținut la data de 22 decembrie 1989 fostei organizații a Uniunii Tineretului Comunist din județe și din municipiul București, preluate de fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București, vizate de prezenta lege, rămân în proprietatea acestora, iar în cazul în care ulterior au căpătat o altă destinație, se reintegrează, necondiționat și fără plată, în patrimoniul fundațiilor județene pentru tineret respective sau a municipiului București, ce se constituie ca succesoare de drept. (2) În același timp se reintegrează necondiționat și fără plată și bunurile precizate la alin. (1), care nu au fost preluate conform prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 și care au trecut în patrimoniul altor persoane juridice sau fizice.
[2] Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul: a) bunurilor dobândite în proprietate, cu titlu valabil, de către persoane fizice sau juridice; b) imobilelor care au dobândit, cu respectarea prevederilor legii, o utilitate publică după data de 22 decembrie 1989.